De la Samuil Vulcan la Iosif Vulcan | Mircea Popa

Acest produs nu mai este disponibil

„Dupa deschiderea, in 1754, a gimnaziului din Blaj cu limba romana de predare, cea de a doua scoala romaneasca din Transilvania se va deschide in 1828, la Beius, prin grija episcopului Samuil Vulcan. In acest fel s-a creat in Bihor un important centru de cultura de pe bancile caruia au iesit de-a lungul timpului numerosi carturari care s-au dedicat cu trup si suflet ridicarii neamului. Infiintarea liceului din Beius la 1828 este rezultatul unui lung proces de mutatii pe plan spiritual si politic, determinat de cresterea ponderei elementului romanesc in viata generala a provinciei si, inainte de toate, de infiintarea episcopiei romane unite din Oradea, la 1777, prin stradaniile episcopului latin Meletie Covaci. Primul episcop roman unit este Moise Dragos (1777-1787), care obtine, pe seama episcopiei, domeniul Beiusului fapt sanctionat prin diploma din 16 februarie 1781 a lui Iosif al II-lea. Lui i-a succedat in functie Ignatie Darabant (1787-1806), cel care a pus la cale elaborarea Supplexului din 1791 si a obtinut infiintarea, in 1872, a Seminarului Unit din Oradea, dupa ce tot aici se infiintase, la 1784, Scoala normala unita, iar Simion Maghiar, in calitate de director al scolii romanesti, se straduise sa infiinteze aici cat mai multe scoli satesti, dupa ce se obtinuse, in 1782, pentru preoti si invatatori dreptul de donatie nu numai cu casa parohiala si cantorala, ci si cu pamant, vii, livezi sau paduri. Cel de-al treilea episcop unit al Oradiei a fost Samuil Vulcan, ales la 25 octombrie 1806, dar instalat abia in mai 1807, cand i s-au inchinat mai multe ode, intre care aceea Adplausus…, apartinand lui Gheorghe Sincai, un Carmen a lui Constantin Farcas, precum si alte Salutatii si Versuri vestitoare din partea tineretului clerical si a admiratorilor sai.”