Dictionar de Antonime al Limbii Romane | M. E. Iacobescu

- aproximativ 6.000 de perechi antonimice- exemple concrete si corect folosite- modalitati explicite de folosire a cuvintelor in context- nenumarate definitii si exemple- cuvinte-titlu explicate cu siruri sinonimice ANTONIMELE, dupa definitia de dictionar, sunt cuvinte cu forma diferita si cu inteles opus, fiind vorba practic de antagonice (antagonisme), precum:mare - mic;inalt - scund;bun - rau;sus - jos;slab - gras;frumos - urat etc.Antonimia se poate realiza:- cu ajutorul prefixelor (prefixe antonimice, negative sau privative):confinua - infirma;inchide - deschide;impacheta - despacheta;cinstit - necinstit;egal - inegal;lipit - dezlipit;corect - incorect etc.- intre un cuvant si o locutiune:a opri - a da drumulDoar trei lucruri sunt importante in constituirea- perechilor de antonime:- sa fie compusa din parti de vorbire de acelasi fel:substantive: bucurie - tristete;adjective: bun - rau;verbe: a merge - a sta;adverbe: sus - jos.-in cazul cuvintelor polisemantice, antonimia se stabileste pentru fiecare sens mai important al cuvantului respectiv:drept - nedrept; drept - stramb; drept - stang-sa nu se piarda din vedere sensul cuvintelor, cuvinte precum: nebun, necurat, nevrednic nu sunt antonimele cuvintelor bun, curat, respectiv vrednic, antonimul fiind in aceste cazuri, dupa sinonimul corect (dupa caz: ticnit, necinstit, nedemn):nebun - sanatos;necurat - cinstit;nevrednic - onorabil.