Adamaru zice | Adrian Parvu

“Cititorule, nu te lasa prada tentatiei de a recunoaste personajele din carte dupa numele lor, sau dupa felul cum defileaza prin pagini, chiar daca unele par a fi existat aievea.”Adrian ParvuFomista, nevasta lui Mafoame,a avut doi copii din singura ei casatorie: o fata si-un baiat.Le-a dat aceleasi nume, Ionica si Ionel, sa poata face,cu tot familionul, o singura onomastica, pe 7 ianuarie,cand e sarbatorit Inainte-Mergatorul lui Dumnezeu.Ionica s-a maritat cu un subofiter de la unitateade pompieri, baiat bun, cu fruntea-ngustasi toata fata plina de acnee juvenila, purulenta.Cand a luat foc Moara Doamnei, a dat si ea fuga,cu altii gura-casca, sa constate urgia si paguba.Pompierul Ionicai a intrat primul, prin fum si flacara,cu tarnacopul deasupra capului. N-a mai iesit.A dat buzna si ea, cica sa-l salveze. N-a mai iesit.Au ars amandoi pe degeaba: oricum, moara era o ruina,lumea saracise, nu mai macina nimeni nimic.Ionel a gasit o fata de la tara, de prin Pietrele,a dus-o la cununie, la primar si la popa.Sambata seara au facut nunta mare,cu lautari tocmiti pe mancare si bautura.Cam dupa miezul noptii, ginerele a disparut. Plansete,tipete, nedumerire, injuraturi, amenintari.L-au gasit a doua zi in pod, atarnat de-o grinda,cu limba scoasa si pantalonii plini de scarna.Secreta si vinovata, singura lui iubireramasese surioara Ionica.