Cantafabule

CANTAFABULE este de departe cea mai importantă și cea mai bine ticluită operă rock din cultura română. Ea s-a născut în urma întâlnirii cvasimiraculoase (la Timișoara, unde altundeva?, în 1974-1975) dintre câţiva muzicieni extraordinari: trupa rock Phoenix, condusă de Nicu Covaci, și doi cărturari de excepţie, Șerban Foarţă și Andrei Ujică. Pe stadioane, adolescenţii cântau extaziaţi, fără să le înţeleagă prea bine, texte arhaice, preluate și prelucrate din bestiare medievale (Fiore di virtù) și din cărţi populare românești, precum Floarea Darurilor și Fiziologul. M-am hotărât atunci (la invitaţia prietenului Florian Pittiș) să ţin la radio o rubrică săptămânală în care să explic simbolistica animalelor fabuloase și conceptele morale, filosofice și religioase pe care acestea le întru(chi)pau. Ulterior, amplificate, aceste eseuri au compus un volum autonom, cartea mea de debut, Grădina de dincolo: Zoosophia (1980). Reeditarea volumului Texte pentru Phoenix acum, după jumătate de veac, mă face să cred că, într-adevăr, duhul păsării mitologice are har «de a renaște, curăţit prin jar, / din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum, / astăzi, ca și mâine; pururi și acum». Andrei Oiștean