E vina celui ce iubeste | Daniel Nitoi

Uluitor acest Daniel Nitoi la primul sau volum de versuri! Nadajduiesc din tot sufletul sa nu se opreasca aici. Ar fi mare pacat... Cine e, de fapt, Daniel? Recomandat cu caldura pe vremea cand lucram o interesanta varianta a ,,Noptii furtunoase,, , pentru dificilul rol Spiridon, iata-l acum nu numai actor, ci si un regizor captivant, punator in scena al ,,Avarului,, , intr-o montare ce a starnit un morman de comentarii mai mult decat favorabile. Si, practic, peste noapte, maestrul Daniel – fara ghilimele! – imi pune in brate un teanc de poezii, una mai frumoasa ca alta. Am citit volumul pe nerasuflate si imediat mi-a venit ideea. Nu numai a publicarii in volum, ci si a crearii unui audio-book. Ca si asa, care cum il cauti, scoate pe loc, ca pe banda, cate un audio-book... O fi si asta o moda, nu? Pai, hai si noi cu moda! Nu? Atata doar ca – in cazul de fata – chiar merita din plin. Daniel este posesorul unui condei poetic de o maturitate iesita din comun, de o eleganta rar intalnita, stapan deja pe mijloacele de exprimare poetica – mai mult sau mai putin clasice. Mergand impreuna cu multe spectacole pe cuprinsul tarii - si nu numai – a creat o adevarata trupa independenta de teatru, astfel ca glumele intre noi – in lungile drumuri – sunt la ordinea zilei. De aceea, chiar in aceste scurte asertiuni, imi iau ingaduinta de a mai face o gluma, intrebandu-l public fie cine i-a scris poemele, fie de unde le-a copiat... Pentru ca e aproape incredibil ca dintr-un tanc – iarta-ma, Dani! – sa iasa asemenea bogatie de idei, de sentimente, de trairi, de nemultumiri, dar, mai ales, de transpunere in vers a eternului sentiment, DRAGOSTEA! Daniel se ascunde cu dibacie scriitoriceasa in spatele rimei – sau non-rimei – pentru a exploda mai apoi in versuri de o tulburatoare frumusete si, mai ales, sens! As evita sa ma dau drept exegetul lui Peste si sa incep sa analizez vers cu vers. Mai ales ca doresc sa va las dumneavoastra placerea de a-l descoperi singuri pe proaspatul poet. Pentru ca Daniel, practic, isi pune sufletul pe tava. Pe o tava pe care ne-o ofera cu tot altruismul de care poate fi in stare un manuitor al cuvintelor. Sigur ca, daca il veti citi, veti fi tentati sa-l catalogati imediat ca facand parte din ,,liga,, Marin Sorescu... Pentru ca trage mult inspre acolo. Dar intr-o forma cu totul si cu totul aparte, daca vreti, mai spre mileniul trei. Caci, iertata fie-mi intrebarea, cine mai sta acum cu o carte de versuri dinaintea ochilor? Pustiul imbibat de etnobotanice? Curvulitele din licee, cu buricul la iveala? Batausii de profesie din vecinatatea discotecilor, aceste adevarate pepiniere de prostitutie si lipsa de gandire? Vreun politician care nu vede dinaintea ochilor decat vile si piscine? Ma indoiesc... Tare ma indoiesc... Oricum, sa nu uitam ca, totusi, poezia se adreseaza elitelor. Hoo, nu sariti cu gura pe mine, nu e vorba de...