Luminație

Romanul Lucreției Lustig e o spovedanie făcută pe marginea mormântului. Protagonista acestei scrieri tulburătoare murmură încontinuu în fața Femeii prin care i s-a dăruit viața – Amfitrioana, Coana Mare, Nastasia sau, pur și simplu, Sia – ca și când ar fi prinsă în mecanismele unei rugăciuni spuse față în față cu blagianul Capăt al osiei lumii chiar acolo, în inima Ardealului. Uneori, totul devine sfâșietor (prigoana evreilor, a elitelor culturii, politicii și cultelor, lagărele de exterminare ș.a.). Alte dăți scriitoarea valorifică cu măiestrie registrul ironic și nevoia de a se întoarce, din când în când, la sinele divin, pentru a prinde curaj în această odisee ontică la limită, ca să nu-i zicem jupuire de vie. Eroina rememorează martiriul Bisericii Greco-Catolice din anii stalinisto-dejiști, având extrem de viu, în actualitatea sufletească, chipul părintelui Rusu – victimă a seriei de crime comise sub dictatură în intenția de a distruge lăcașurile de mărturisire a credinței, de păstrare a identității religioase și naționale. Deși părintele oale și ulcele e, protagonista i se adresează de parcă ar fi aici și acum, invitând indirect lectorul, cu o inventivă delicatețe, la asumarea câtorva lecții majore: sinceritatea, iertarea, recunoașterea nietzscheană a adevărului, oricât de incomod ar fi, corectitudinea, recunoștința (inclusiv pentru trădări!) – apanaj al firilor superioare – și altele. Dezgolirea curajoasă, totală, a eroinei acestei scrieri exemplare, extrem de vii și dense, e cu atât mai emoționantă cu cât are loc, în trepte succesive, cu o atenție cabrată parcă… Atenția caldă, vie, a unei ființe ce călătorește, iarăși, prin meandrele labirintice ale istoriei, și care îi aduce în față pe cei dragi inimii, unii mutați deja în Cer, respectând cu sfințenie, an de an, ritualul sacru numit luminație – pomenirea celor adormiți în luna noiembrie, când toate cimitirile, aproape, sunt inundate de lumina lumânărilor și se transformă într-un fel de Ostrov al Învierii. Dialogurile purtate cu cei vii și cu cei adormiți, prezenți laolaltă în aceste pagini, aduc această scriere tulburătoare sub semnul unui examen al conștiinței, susținut între lumi, între existențe, între drame și iluminări, pe marginea istoriei sângeroase a secolului al XX-lea. – Aura Christ