Marea la 2 Mai si Vama Veche. Volumul II | Aurelia Stoie Marginean

Exprimandu-se intr-un limbaj tot mai inconfundabil, in care se simte o tensiune ce transmite intregului spatiu optic vibratia profundei participari la traducerea motivului in imagini, Aurelia Stoie Marginean ne face din nou partasi la trairile sale. Prolifica fara limite, temandu-se parca sa nu piarda nimic din universul care i se asterne in fata ochilor, notand cu febrilitatate prin varful pensulei pamanturi si azururi, paduri si ape si aburi si ceata si apusuri si adancuri si inalturi, intr-un ritm infinit in care alterneaza deschisul luminos al zilei cu sumbrul amurgului, frigul albastru al iernii cu ocrurile coapte ale verii, artista simte organic peisajul, pe care il desprinde din ordinea cosmica a lumii si ni-l prezinta „corectat de zvacnirile sangelui” cum spune Blaga. Profunda sa participare afectiva in actul traducerii motivului in imagine, se manifesta in sensul investirii obiectului sau scenei reprezentate cu sensuri apartinand propriului univers de sensibilitate, intr-o unitate poetica intre lumea exterioara si cea launtrica. De aceea, strigatul de alarma legat de tema din pacate atat de actuala, a salvarii naturii, este cu atat mai eficient si ajunge mai sigur in atentia noastra cand este exprimat de un artist sensibil prin creatia sa… - Veronica Bodea Tatulea, Muzeul de Arta Brasov, mai 2000