Mici fabule/Etienne Ruhaud

"Intr-o seara, deschid fereastra camerei. Vantul ma soarbe, trupul meu deasupra gradinii. Strig: vocea mi se pierde in aceasta mare. Ma poarta catre orasul negru. Curentul e puternic. Ma vad deja strivit de unul din turnurile de apa, uriasi de frisca in intuneric. Sangele meu curge in bazinele cu pestisori rosii, ca niste mici oglinzi vazute de sus. Iata-ma strapuns de antenele de pe crestele blocurilor, infipt intr-o padure de piloni. Dar vantul vrea sa ma crute. Ma rotesc acum deasupra canalului, sarpe ganditor intre pamanturi. Mai incolo e campul, spatii noi intinse sub noapte. Revin spre cartierul meu. (...)"