Mijloace fara scop. Note despre politica | Giorgio Agamben

Acest produs nu mai este disponibil

Textele adunate aici incearca, fiecare in felul sau, sa gandeasca anumite probleme ale politicii. Daca politica pare astazi sa traverseze o eclipsa prelungita, in care apare intr-o pozitie subalterna fata de religie, de economie si chiar fata de drept, e pentru ca, in aceeasi masura in care ea isi pierdea cunostinta propriului rang ontologic, uita sa se mai confrunte cu transformarile care i-au golit progresiv si din interior categoriile si conceptele. Asa se explica de ce, in paginile care urmeaza, paradigme propriu-zis politice sunt cautate in experiente si fenomene care, de obicei, nu sunt considerate politice (sau sunt doar intr-o masura mai mica): viata naturala a oamenilor (acea zoé, odinioara exclusa din domeniul propriu-zis politic) care e repusa, conform diagnosticului biopoliticii foucauldiene, in centrul polis-ului; starea de exceptie (suspendarea temporara a ordinii, care se dovedeste insa a-i constitui structura fundamentala in toate sensurile); lagarul de concentrare (zona de indiferenta intre public si privat si, totodata, matrice ascunsa a spatiului public in care traim); refugiatul care, rupand legatura dintre om si cetatean, devine, din figura marginala, un factor decisiv al crizei statului-natiune modern; limbajul, obiect al unei hipertrofii si, totodata, al unei exproprieri, care definesc politica societatilor democratico-spectaculare in care traim; sfera mijloacelor pure sau a gesturilor (adica a mijloacelor care, chiar ramanand ceea ce sunt, se emancipeaza de relatia lor cu un scop) ca sfera proprie a politicii. Giorgio Agamben (n. 1942), filosof italian. A studiat la Roma, Paris si Londra si a predat in Italia (la Universitatile din Macerata si Verona), Statele Unite ale Americii (la Universitatile Berkeley, California si Northwestern, Evanston) si Germania (la Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf). In prezent, este profesor la Institutul Universitar de Arhitectura din Venezia, la Collège International de Philosophie (Paris) si la European Graduate School (Saas-Fee, Elvetia). Lucrari principale: Stanze. La parola e il fantasma nella cultura occidentale [Stanze. Cuvant si fantasma in cultura occidentala] (1979), Idea della prosa [Ideea prozei] (1985), La comunità che viene [Comunitatea care vine] (1990), Homo sacer. Il potere sovrano e la nuda vita [Homo sacer. Puterea suverana si viata nuda] (1995), Quel che resta di Auschwitz. L’archivio e il testimone [Ce ramane din Auschwitz. Arhiva si martorul] (1998), Il tempo che resta. Un commento alla 'Lettera ai romani' [ed. rom.: Timpul care ramane. Un comentariu al 'Epistolei catre romani', Editura Tact, Cluj, 2009] (2000), Stato di Eccezione [Starea de exceptie] (2003), Profanazioni [ed. rom.: Profanari, Editura Tact, Cluj, 2010] (2005), Il regno e la gloria. Per una genealogia teologica dell’economia e del governo [Imparatia si gloria. Pentru o genealogie teologica a economiei si a guvernarii] (2007), Signatura rerum. Sul Metodo [Signatura rerum. Despre metoda] (2008), Il sacramento del linguaggio. Archeologia del giuramento [ed. rom.: Sacramentul limbajului. Arheologia juramantului, Editura Tact, Cluj, 2011] (2008).