Parfum de curtezana/Sawako Ariyoshi

Roman dens, de o mare finete, proiectat pe planuri multiple, Parfum de curtezana este o poveste emblematica de iubire si ura intre o mama si o fiica, o naratiune istorica in Japonia primelor decenii ale secolului XX si o meditatie asupra conditiei femeii in universul crud al gheiselor. A fost ecranizat in 1964, in regia lui Keisuke Kinoshita, cu Mariko Okada si Nobuko Otowa in rolurile principale. Tomoko este frumoasa, dar nici pe departe atat de frumoasa ca mama ei, Ikuyo. Si totusi fiica ajunge o gheisa celebra si respectata, in vreme ce Ikuyo va purta mereu povara trecutului rusinos de curtezana. Sawako Ariyoshi, ale carei romane graviteaza mereu in jurul unor femei puternice, exemplare, traseaza cu linii sigure si delicate, ase menea maestrilor tusului, portretul memorabil al unei gheise gingase ca o floare, pe care insa loviturile sortii nu o pot infrange. Sawako Ariyoshi este una dintre cele mai valoroase voci ale literaturii japoneze postbelice. ( J. Thomas Rimer, A Reader s Guide to Japanese Literature ) In proza lui Sawako Ariyoshi, femeile pana atunci reduse la tacere isi fac auzita vocea cu o forta deosebita . ( Mark Weston, Giants of Japan ) Una dintre cele mai importante figuri literare ale Japoniei postbelice, autoare de romane, povestiri, piese de teatru si scenarii de film si televiziune, SAWAKO ARIYOSHI (1931 1984) s-a nascut in orasul Wakayama. Isi petrece o parte din copilarie in Java. In 1949 isi incepe la Tōkiō studiile de literatura si arta dramatica, pe care le finalizeaza in 1952. Dupa absolvire, lucreaza in presa si incepe sa se afirme ca scriitoare. Debuteaza in 1956 cu povestirea Balada, nominalizata in acelasi an la cea mai prestigioasa distinctie literara japoneza, Premiul Akutagawa. In 1959, beneficiaza de o bursa Rockefeller si studiaza teatrul la Sarah Lawrence College din New York. Acesta este si anul in care se impune ca romanciera, prin Raul Ki, primul volum al unei trilogii din care mai fac parte Raul Arita (1963) si Raul Hidaka (1965). Romanul Parfum de curtezana apare in 1963 si este considerat, alaturi de Sotia doctorului (1966) si Dansatoarea de Kabuki (1969), cea mai stralucita marturie a talentului literar al lui Sawako Ariyoshi. In anii '70 autoarea publica in acelasi ritm sustinut romane, printre care In amurgul vietii (1972) si Printesa Kazu (1978). In 1979 Sawako Ariyoshi primeste prestigiosul Premiu Mainichi. Piesele sale de teatru sunt jucate in intreaga lume, iar multe dintre romanele ei au fost adaptate pentru scena si au fost ecranizate.