Poarta cerului. Strabatand secolele. Volumul II/Eric-Emmanuel Schmitt

Strabatand secolele , noul ciclu romanesc al lui Eric-Emmanuel Schmitt proiectat in opt volume, poveste de dragoste nemuritoare si ampla panorama a istoriei umanitatii, a fost inaugurat de Paradisuri pierdute. In Poarta cerului, al doilea roman al ciclului, Schmitt reinvie complexa si stralucitoarea civilizatie mesopotamiana. In vremuri biblice, in zgo motosul oras Babel, unde un rege tiranic ar face orice pentru a-si vedea implinit visul nebunesc un turn care sa ajunga la zei , Noam, protagonistul acestei saga, descopera, alaturi de noi prieteni, scrisul, arhitectura, astronomia si reintalneste vechi dusmani si aliati. Dialogurile sunt fluente, scriitura e vie, aventurile extraordinare. S-o spunem din capul locului aceasta continuare este uluitoare! ( Le Figaro ) La fel ca eroul sau, Schmitt isi foloseste toate resursele de creativitate pentru a ne transporta in trecut. Eruditia sa spectaculoasa se impleteste cu dorinta irezistibila de a spune o poveste captivanta. Seriozitatea si ludicul danseaza un vals in mai multi timpi, unul pentru farsa si unul pentru drama, unul pentru nebunie si unul pentru filozofie, unul pentru gandire si unul pentru sex. La inceputul cartii, Noam se gaseste intr-un moment cu adevarat critic: prezentul. ( Le Point ) Acum, aventurile se desfasoara pe fundalul nasterii scrisului si a primelor orase. [ ] Inainte sa abordeze epoca faraonilor, apoi pe cea a grecilor, Evul Mediu si China, Schmitt zaboveste aici in zorii tuturor civilizatiilor si nu isi ascunde nostalgia pentru un nomadism ecologic. ( Le Figaro ) ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon. In 1983 absolva cursurile prestigioasei Ecole Normale Sup rieure cu o diploma in filozofie. Trei ani mai tarziu obtine titlul de doctor in filozofie. Debuteaza in 1991 cu o piesa de teatru, Noaptea de la Valognes. Ii urmeaza Vizitatorul, care ii aduce consacrarea si pentru care este distins cu trei premii Moli re, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc. In 1994 ii apare primul roman, Secta Egoistilor, dar scrie in continuare piese de teatru care fac sali pline in Franta si in strainatate. In 2001 este recompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Th atre pentru intreaga activitate. De acelasi succes rasunator se bucura si romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Adolf H. Doua vieti (2001), Pe cand eram o opera de arta (2002), precum si eseul Viata mea cu Mozart (2005). Volumele care alcatuiesc Ciclul invizibilului Milarepa (1997), Domnul Ibrahim si florile din Coran (2001), Oscar si Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptatorul de sumo care nu se putea ingrasa (2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata (2012), Doamna Pylinska si secretul lui Chopin (2018) si F lix si izvorul invizibil (2019) s-au aflat luni intregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri (2006), Visatoarea din Ostende (2007), Concert in memoria unui inger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvela, Cei doi domni din Bruxelles (2012) si Razbunarea iertarii (2017). In 2008 publica romanul Ulysse from Bagdad, in 2011, Femeia in fata oglinzii, in 2013, Papagalii din Piata Arezzo, in 2014, dipticul Elixirul dragostei si Otrava iubirii, in 2015, Noaptea de foc, in 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri, iar in 2019, Jurnalul unei iubiri pierdute, distins in 2020 cu Premiul Jules Renard. In 2021 apare primul roman, Paradisuri pierdute, din ciclul Strabatand secolele , iar in 2022, urmatoarele doua, Poarta cerului si Soare intunecat. In 2023 publica Provcarea Ierusalimului, un jurnal de calatorie in Tara Sfanta, cu postfata semnata de Papa Francisc. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii si distinctii literare, in 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cartile lui sunt traduse in peste 40 de limbi.