Strigonia îndepărtată

Grecia antică, locul de naștere al Culturii Europene ne fascinează și azi. Dar, una este să citești și să te minunezi răsfoind albume și alta este să mergi la fața locului și să privești apusul de soare printre coloanele templelor care sfidează timpul. Mă hotărăsc să plec în ținutul lui Pericle, Fidias, Platon și Alexandru! Sunt fericit! După nu știu cât timp de rătăcit printre coloanele Acropole-lui un soare ucigător m-a orbit, dar odată cu lăsarea serii simțind răcoarea înălțimii, deschid ochii și nu mai înțeleg nimic! Sunt la Termopile lângă soclul statuii lui Leonida. Cu cască, scutul rotund și lancea-i ucigașă mă privea încruntat! Cu corpul atletic, cu ochi vulturești, îmi vorbi răstit, cu glas metalic – Eu și cu spartanii mei am ținut piept puhoaielor persane. Fără cultura și sacrificiul nostru, Europa voastră n-ar fi existat! Noi, numai 300 de războinici, motivați istoric ne-am dat viața pentru urmași, cu vitejie! Dar voi? Parisul, Atena Europei de azi este în flăcări! Cum de n-ați prevăzut pericolul? Strigonia v-a prins cu garda jos și acum Parisul, Orașul Luminilor a devenit Orașul Flăcărilor ! Civilizația Europeană este în mare pericol! Ca totdeauna Europa a fost dezbinată, dar azi, este în ceasul al doisprezece-lea! Treziți-vă! Treziți-vă! Treziți-vă! La aceste vorbe imperative, mă trezesc, dar mă trezesc în autocarul care gonește spre București, repetând în gând – Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? Am numai întrebări și nici un răspuns. Adorm din nou, fugind de realitatea fatidică. Mă refugiez în vise cu maci și fluturași, cu buburuze și panseluțe! / Mihai Șurubar