Trauma nasterii

Renastem intr-o psihoterapie? Dupa o examinare minutioasa a continuturilor psihice inconstiente, Otto Rank a descoperit, atat in analiza persoanelor anormale, cat si a celor normale, nucleul inconstientului reprezentat de trauma nasterii, ultimul substrat biologic perceptibil al vietii psihice. In cartea de fata el dezvolta ideea ca relatia primara a copilului cu mama reprezinta prototipul relatiei terapeutice, analiza dovedindu-se a fi o rezolvare retroactiva a traumei nasterii care nu a fost depasita la timpul ei. Autorul extinde experienta din domeniul clinic si o aplica in domeniul culturii prezentand intr ‑ un tablou sintetic modul in care sunt legate cele mai elevate continuturi manifeste ale productiilor spirituale ale umanitatii de cel mai adanc substrat biologic al inconstientului.   Otto Rank a fost psihanalist, a lucrat timp de aproape douazeci de ani cu Sigmund Freud, pentru ca mai apoi sa devina un binecunoscut oponent al acestuia si a fost una dintre cele mai influente figuri din psihoterapia moderna. A avut o contributie importanta la dezvoltarea psihanalizei, psihoterapiei si asistentei sociale. A tinut prelegeri la universitati precum Harvard, Yale, Stanford si Sorbona. Teama de animale mici, insotita de obicei de sentimente de groaza, are acelasi fundament. Din analiza acestor fobii sau a cosmarurilor — care pot fi intalnite si in cazul barbatilor, chiar daca intr ‑ o masura mai mica decat al femeilor —, reiese cu claritate faptul ca sentimentul de stranietate in prezenta unor taratoare mici precum soarecii, serpii, broastele, gandacii etc. este direct legat de abilitatea acestora de a disparea fara urma in cele mai mici gauri din pamant. Ele simbolizeaza deci implinirea dorintei de intoarcere in ascunzatoarea materna. Sentimentul de groaza asociat lor se naste din faptul ca ele materializeaza propria tendinta, de al carui obiect ne ingrozim.  Otto Rank Atat in mit, cat si in nevroza si in alte creatii ale inconstientului, aceste performante cunoscute sub numele de fapte de vitejie au ca scop reintoarcerea la situatia intrauterina, in timp ce tatal este combatut in calitate de obstacol principal. Asa cum in nevrotic am recunoscut persoana care nu poate depasi fara lezari afectul originar de anxietate, datorat traumei nasterii, tot astfel, eroul reprezinta tipul lipsit de frica, cel care incearca sa ‑ si depaseasca trauma aparent deosebit de severa a nasterii printr ‑ o repetitie a ei in aceste fapte, care au rolul sa o compenseze. Otto Rank