Zmeu Robot/Ioana Nicolaie

Gabi si Marta sunt doi copii care traiesc in viitor, intr-un oras pe nume Antidot. Dar acest oras nu se afla pe Pamant, ci pluteste in spatiu, pentru ca jos nu mai exista conditii bune de viata. La finalul scolii, pe cei doi prieteni ii asteapta un examen cu totul special. Performantele lor anterioare implica asteptari supraumane, mai ales ca vor porni in explorarea galaxiei in speranta ca vor gasi o planeta numai buna sa devina un nou acasa . Misiunea nu e simpla, obstacolele si pericolele nu intarzie sa apara. Dar blandul Zmeu Robot e aici si ne povesteste in detaliu aventura navei Sirka si a curajosilor candidati la Simulare. Ai iesit din Simulare, Esti in Spatiu-adevarat, Gabi, si-ai de rezolvat O problema foarte mare. Nu-i usor sa fii salvat! Ioana Nicolaie a stiut dintotdeauna ca se va face scriitoare. Ii place sa-i asculte pe cei din jur, sa citeasca si sa spuna povesti. A scris, de aceea, patru volume de poezie si cinci romane. A luat premii, a fost tradusa si a fost invitata la numeroase evenimente culturale in tara si-n strainatate. Pasiunea ei cea mai mare este sa se plimbe prin lumi fantastice. Pentru copii, a migalit Aventurile lui Arik si Arik si mercenarii, doua feerii vioaie si hazoase. A fost explorator in Ferbonia si in Vertijia. E prietena cu Medilo, un baiat carlig de rufe, iar Spionul Kme a purtat-o intr-o calatorie uimitoare. In plus, o amuza Robert Ersten care stie cel mai bine cum sa supravietuiesti clasei a VIII-a si cum sa spui te iubesc. Cand am inceput sa scriu prima carte cu Arik, stiam doua lucruri. Primul, ca nu e bine ce fac, ma subminez, autorii seriosi, cel putin la noi, nu se prea ocupa cu feerii rimate si ritmate, cu povesti cu viespi de fum, salamandre mercenari etc. Al doilea, ca era un dezastru editorial, cu exceptia a patru-cinci carti romanesti, in deceniul acela nu se mai publicase nimic. Nu voiam sa-mi cresc copilul fara carti cu text . M-am pus pe treaba si-am descoperit, pe parcurs, ca ma simt extraordinar de libera in literatura pentru cei mici, ca pot experimenta prozodia clasica, dar si SF-ul, ca pot imagina lumi, ca pot scoate la lumina cele mai luxuriante teritorii ale mintii mele. Am scris romanele Vertijia si Ferbonia cu bucurie si cu implicare, chiar am trait pe feliile pe care se petrece actiunea. Spionul Kme e mai complexa, in editia urmatoare ma gindesc sa dau si niste indicatii de lectura, mai mult pentru cei mari, caci copiii inteleg de la inceput, de exemplu, ca KME e un fel de acronim de la numele unui copil. M-am bucurat sa lucrez indeaproape cu ilustratorii mei: Sidonia Calin, Anca Smarandache si Walter Riess. N-am de gind sa abandonez, desi nu sint premii literare, nu sint ierarhii, nu este receptare. Ma bucur ca intre timp avem edituri grozave de literatura pentru cei mici (Arthur, Humanitas, Polirom, Cartier, Frontiera etc.) Ce regret? Ca multi parinti nu se pot orienta cu adevarat cind intra intr-o librarie unde, deseori, cartile inferioare sint la loc de cinste, nu celelalte. Ca mai exista ideea ca traducerile sint mai bune decit ce se scrie la noi. Ca pseudonimul meu, Robert Ersten, desi recent, e deja mai cunoscut decit Ioana Nicolaie. " ( Ioana Nicolaie in ancheta in ancheta coordonata de Ana-Maria Sandu, aparuta in Dilema veche", nr. 896, 10 - 16 iunie 2021 - La inceput am crezut ca e usor sa scrii pentru copii )