Hotel Camberi | Angela Baciu

“aruncata aiurea la poarta cimitirului.cine stie de cand statea acolo. murdara, mucegaita, roasa, nu mai ramasese decat 923.o fi fost femeie. ori barbat. o cioara se aseaza pe marginea ei si tot ciuguleste ceva.” (poem din Hotel Camberi) ***Hotelului Camberi din Sulina, cindva un loc al luxului, azi „i se spune hotelul cu stafii”. In cimitirul marin din orasul dunarean isi gasesc somnul de veci oameni din multe neamuri care au trecut prin acest loc devenit cindva, din sat pescaresc, un loc european al intilnirii tuturor natiilor si-apoi decazut tot mai mult in perioada comunista. „Viii cu viii, mortii cu mortii”, cum spune un personaj dintr-un poem.In cartea de fata, viata celor vii si viata celor dusi, timpurile si povestile oamenilor, trecutul si prezentul se amesteca asa cum se amesteca – nu e doar o metafora! – apa dulce cu apa sarata la Sulina („marea era una cu Dunarea”). Ne amintim, citind, de personajele din Spoon River Anthology a lui Edgar Lee Masters sau de exotismul (nu doar al spatiului, dar si al vocabularului) lui Saint-John Perse, poetul marii. O „reconstituire” nostalgica prin care pluteste o boare de frangipani sau plumeria – florile unui arbust care se mai numeste si „arborele vietii”.( Simona Popescu) Sa scrii despre vietile oamenilor, ii spune o florareasa din poemele ei intr-o anumita imprejurare. Si exact asta face Angela Baciu: scrie despre vietile oamenilor dintr-o localitate de pe Dunare, adunand in micile biografii pe care le construieste cantitati semnificative de timp (aproape doua secole incap in stampele ei), de spatiu (oamenii reconstruiti aici s-au vanturat prin toata lumea) si, mai ales, de umanitate. E o lume foarte umana, lumea unui Jean Bart trecut prin biografismul american – implicit calda, atasanta si convingatoare. “ ( Radu Vancu )