Pierdut in Islanda & Franta | Cătălin Vrabie

In pofida pandemiei generate de infectia cu Coronavirus (COVID-19), pe 21 aprilie imi achizitionasem bilete pentru America de Sud; urma sa aterizez, la sfarsit de iulie, in Bogota, Columbia si de acolo sa-mi incep calatoria spre Lima, Peru, de unde aveam zborul de intoarcere. Intentia era sa parcurg distanta dintre aceste doua puncte prin intermediul mijloacelor de transport locale, amestecan- du-ma, atat cat ar fi fost posibil, cu localnicii. Totodata urma sa traversez si Ecuador-ul unde mi-ar fi placut sa vizitez arhipelagul Galapagos. N-a fost sa fie… mi-a fost anulat zborul si astfel a trebuit sa renunt la planul A si, regrupand, sa ma gandesc la un plan B.Este a doua oara cand, din motive obiective, renunt la o calatorie in Peru. Prima data s-a intamplat in 2008 cand, impreuna cu o echipa de alpinisti romani, trebuia sa plec spre atingerea varfurilor Huascaran (6768 m) si Alpamayo (5947 m) – acesta din urma fiind considerat cel mai frumos munte din lume. Nici atunci nu a fost sa fie!! Nu-i nimic, data viitoare.Am ales, daca nu Ecuador, atunci Polul Nord… sau cat mai aproape de el posibil – insulele Svalbard, urmand ca de aici sa cobor spre Norvegia si sa vizitez intreaga peninsula Scandinava. A venit valul al II-lea al temutului virus si, odata cu el, restrictii noi aduse temerarilor – din nou regrupare si, renuntand si la biletele spre Svalbard, m-am incumetat sa sper la Islanda si Franta (la momentul la care scriu aceste randuri niciuna din aceste doua tari nu impun restrictii majore de calatorie romanilor). Ramane deci sa ajung in locuri pe care mi-as fi dorit sa le vad, dar unde nu as fi ales sa merg daca nu eram presat de factori precum cei ce tin de actualul context.