Versuri reale - Vol. al II-lea | Nicoleta Ioan

InimaMi-e frica de iubire... inima mi-o ascund,Mi-o acopar cu strat de ignoranta,In gheata cat mai adanc o afundSa nu poata iesi la suprafata. Corpul nu-i mai aude glasul,Paznic sever ii este ratiunea,Printre suspine-si misca pasulCalcandu-si in picioare pasiunea.Am fost...Ce am fost... am fost...Toate s-au dus fara de importanta.Nimic din ce am facut nu isi mai are rost,Privesc la timp trecand cu nonsalanta,Prada m-am lasat a tot ceea ce sunt.Atent imi urmaresc simtirea,In suflet sunetul linistii e profund...Uitarea imi domina gandirea.In libertatea Existentei ma afund.In viitor sunt ceea ce devin,Curiozitatea intampina speranta,Increderea impartasita pe deplinImi creeaza din abundenta viata.