In cautarea sinelui. De la filosofie la psihanaliza in comunism

Fie ca stim, fie ca nu stim, cautam cu totii sa ne apropiem de ceea ce Jung numea sine (Selbst) (…) Insemnarile din aceasta carte descriu doua incercari de atingere a sinelui: una se petrece in universul spiritual al filosofiei, cealalta, in lumea sufletului subteran dezvaluita de psihanaliza. In ambele am beneficiat de indrumare. Pentru filosofie, mi-a fost ghid Constantin Noica, pentru actul initiatic al coborarii in inconstient, psihologul Eugen Papadima. Demersurile par ireconciliabile. Din punctul de vedere al cautarii sinelui, ele sunt compatibile. Arhetipul sinelui nu poate fi realizat fara reunirea contrariilor: divin–omenesc, bine–rau, masculin–feminin, spirit–suflet, constient–inconstient. Nesfarsit, drumul catre sine este dificil si pentru ca eroarea sau esecul ne intampina la tot pasul. M-am straduit sa nu mi le ascund. Cel mai greu mi-a fost sa comunic experienta intalnirii cu propria umbra. Am facut-o totusi, stiind ca nu sunt singular (fiecare are inconstient), pentru a le oferi celor neinitiati o imagine a trairilor si beneficiilor coborarii in infern. Daca unii cititori vor fi contrariati sau chiar indignati si se vor simti mai buni in inconstient, sa ridice piatra si sa loveasca. Vasile Dem. Zamfirescu Domnul Noica s-a aratat interesat de cele cateva pagini de insemnari, prim rod al lecturilor pe care mi le propusese, si a acceptat sa le citeasca. Pentru a-mi comunica impresiile, ne-am intalnit, cum s-a mai intamplat si alta data, in oras, la o cofetarie. Relatiile noastre au un aer conspirativ. La Institut n-am spus nimic despre intalnirile cu Noica. Desi cercetator la Centrul de Logica si publicat de editurile si revistele, ce-i drept, literare („Romania literara , de pilda), Constantin Noica nu e bine vazut in filosofia oficiala. Parca pentru a insela vigilenta celor care l-ar urmari, ma invita cand acasa, cand in oras, unde alege cate o cofetarie pustie. Este oare intr-adevar supravegheat? In ora de psihanaliza de azi-dimineata, am analizat un fragment de vis apartinand unui context oniric mai larg. (…) In vis, domnul Noica imi dadea o noua carte scrisa de el. Era un volum masiv, cu o coperta trainica. Daca visul este literatura originara, atunci prima parte se mentine in limitele verosimilului. Fantasticul apare in partea a doua: volumul era de biologie, nu de filosofie, biologia fiind un domeniu foarte indepartat de interesul sau; dedicatia era la sfarsitul cartii, imediat sub titlul „cuprins . In dedicatie, C.N. imi multumea pentru sugestiile pe care i le dadusem, foarte utile pentru elaborarea cartii. Interpretarea mea: in vis imi luam revansa fata de C.N., care ma determinase sa editez Doctrina substantei, impingandu-l la randu-mi intr-un domeniu strain preocuparilor sale. (…) Interpretarea lui E.P.: ca orice vis produs in timpul terapiei, si acesta trebuie pus in legatura cu psihanaliza; biologia — stiinta vietii — simbolizeaza psihanaliza, care este si ea o stiinta a vietii.